De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,Oceanul cel de gheață mi-apare înaintePe bolta alburie o stea nu se arată,Departe doară luna cea galbenă - o pată;Iar peste mii de sloiuri de valuri repeziteO pasăre plutește cu aripi ostenite,Pe când a ei pereche nainte tot s-a dusC-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se-n apus.Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.................................................................Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț,Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți.