Când amintirile-n trecutÎncearcă să mă cheme,Pe drumul lung și cunoscutMai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale iesȘi azi aceleași stele,Ce-au luminat atât de desÎnduioșării mele.

Și peste arbori răsfirațiRăsare blânda lună,Ce ne găsea îmbrățișațiȘoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi își jurauCredință pe toți vecii,Când pe cărări se scuturauDe floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dorÎn noapte să se stingă,Când valuri de izvorN-au încetat să plângă,

Cum luna trece prin stejariUrmând mereu în cale-șiCând ochii tăi, tot încă mari,Se uită dulci și galeși?