Vino-n codru la izvorul,Care tremură pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.

Și în brațele-mi întinseSă alergi, pe piept să-mi cazi,Să-ți desprind din creștet vălul,Să-l ridic de pe obraz...

Pe genunchii mei ședea-vei,Vom fi singuri-singurei,Iar în păr, înfiorate,Or să-ți cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galbenPe-al meu braț încet s-o culci,Lăsând pradă gurii meleAle tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,Îngâna-ne-vor c-un cântSinguratice izvoare,Blânda batere de vânt;

Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri.