Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuriȘi niciodată n-or să vie iară,Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcarăPovești și doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,O, ceas al tainei, asfințit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieții,Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuriCu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinerețiiȘi mută-i gura dulce-a altor vremuri,Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!