Lăsați-mi plânsul ! grănițat de noapte,

În nesfârșitul pustiu

Cămile dorm, călăuze la fel,

Socotind tăcut veghează armeanul ;

Eu însă, alături, număr poștele

Ce mă despart de Suleika, reiau

Prelungitoarele, supărătoarele cotiri de drum.

Lăsați-mi plânsul ! nu-i nicio rușine.

Oameni ce plâng sunt buni.

N'a plâns Ahile după Briseis !

Xerxes și-a plâns nebiruita oștire.

Pe iubitul său sinucis,

Alexandru l-a plâns.

Lăsați-mi plânsul ! Lacrimi dau colbului vieață.

Iată, crapă de ziuă.