Umpli iară crâng și lunci

De văpae-ncet

Și desferici azi din munci

Sufletul meu biet.

Mângâios ți-aștemi pe gând

Uitătura grea

Ca un ochi de prieten blând

Pe ursita mea.

Inimii atunci îi vin

Șoapte de-altedăți,

Du-te-ntre surâs și chin

Prin singurătăți!

Curgi, o, curgi, drag râu de-argint,

Vesel n-oi mai fi,

Râs la fel s-a dus, și-alint,

Și credința-n vii.

Am avut odat-al meu

Lucru-atât de drag

Că spre zbuciumul tău greu

Nu-l mai uiți în veac.

Cântă, râu, la vale, cânt

Fără de popas,

Cântă, suflă-mi în cuvânt

Glas din al tău glas.

Când în nopți de iarnă, crunt,

Peste câmpuri mâi

Sau oglinzi în val mărunt

Mugurii dintâi.

Bine e când de ceilalți

Pașnic te-ai închis

Și c-un prieten te înalți

În același vis,

Vis, necunoscut de ins

Ori sfărmat în fum,

Prin al vieții necuprins,

Înnoptat pe drum.